Atenția centrelor academice și a industriei farma este îndreptată de câțiva ani spre nematodozele parazitare cardio-pulmonare care afectează pisicile. Aici vorbim despre metastrongiloizi: Aelurostrongylus abstrusus și Troglostrongylus brevior; trichuroizi: Capillaria aerophila; și larioidul: Dirofilaria immitis. Conform observațiilor medicale acești paraziți au apărut în mai multe țări din Europa, căpătând astfel un important rol în parazitologia felină și în practica clinică veterinară.

În ultimul deceniu scenariul epidemiologic în Europa pentru aceste nematode a fost realmente schimbat, în prezent paraziții cardio-pulmonari ai pisicii sunt distribuiți în zonele endemice, dar și în regiunile libere anterior. Schimbările climatice, modificările în dinamica sezonieră a vectorilor, mișcările în populația de animale, transportul de mărfuri, distrugerea habitatelor sălbatice, călătoriile împreună cu animalele de companie, toate pot juca și vor juca un rol important în creșterea parazitozelor cardio-pulmonare și la feline.

Temperatura mediului, umiditatea influențează apariția și transmiterea acestor paraziți  a căror răspândire depinde de disponibilitatea gastropodelor (melci) sau culicidelor (țânțari), activi într-o anumită zonă, de multe ori chiar simultan. 

Nematodele pulmonare la pisică sunt paraziți emergenți în Europa. Bronhopneumonia parazitară cu evoluție cronică, de multe ori fără prezența semnelor clinice, este determinată de dezvoltare Aelurostrongylus abstrusus. Infecțiile cu viermi pulmonari pot fi asimptomatice sau pot provoacă semne respiratorii ușoare sau severe, se pot observa și infecții mixte. Pisoii pot fi infectați vertical și dezvoltă semne severe de boală.

Prezența A. abstrusus a fost prima dată raportată în Iugoslavia, în prezent este întâlnit în aproximativ toate țările din Europa, în Australia, America și destul de rar în Asia și Africa. În trecut emergența acestui parazit nu a fost documentată suficient, nefiind considerată patologie cu potențial zoonotic. Puținele date pe care le avem la dispoziție indică preferința lui A. abstrusus pentru conductele alveolare și bronhiolele respiratorii terminale. Din punct de vedere anatomopatologic se observă apariția de mici noduli pulmonari, numeroși,  ce pot ajunge până la 1 cm. În forme cronice nodulii se calcifică. Histopatologic se poate observa hipertrofia mușchilor bronhiolari, ai ductelor alveolare și din media ramurilor arterei pulmonare. Simptomele clinice, nu sunt caracteristice și pot fi parte din patologia multor altor afecțiuni, astfel se poate observa tuse constantă, jetaj abundent sero-mucos. Ulterior poate apărea dispnee, tahipnee, tusea devine grasă, sufocantă, jetajul purulent și bilateral, însă fără tulburări cardiace. Poate apărea diareea, iar animalul slăbește. Infecțiile masive produc anorexie, emaciere, hidrotorax și chiar moartea.

Adulții de A. abstrusus se găsesc în conductele alveolare și bronhiolele respiratorii terminale. A. abstrusus este un parazit hematofag, iar ca rezultat al inflamației și inflitrație pe care o produce local, poate fi observat sub formă de noduli. Adulții pot supraviețui câțiva ani, iar femelele depun ouă neembrionate care embolizează și se dezvoltă în parenchim eliberând stadiul larvar L1. Larvele L1 trec prin tractul respirator, sunt înghițite la nivelul faringelui și sunt eliminate în mediu prin fecale. În mediu larvele L1 penetrează corpul gazdelor intermediare (gastropodele – specii de melci), unde în aproximativ 3-5 săptămâni formează stadiul larvar L3. Păsările, reptilele și rozătoarele pot fi gazde paratenice. Pisicile se contaminează mâncând melcii sau gazdele paratenice cu stadiul larvar L3, care este elibert în momentul în care gazda moare. Larva L3 trece prin peretele intestinal al pisicii și prin intermediul canalelor limfatice ajuge în partea dreaptă a cordului. Perioada prepatentă este de 1-2 săptămâni, iar eliminarea larvelor în fecale durează câteva luni.

Infecția se realizează prin ingerarea gazdelor intermediare și paratenice, pe cale verticală de la pisica mamă la pui. Recent a fost demostrat că forma larvară L3 a Aelurostrongylus abstrusus poate fi transmisă prin bolurile de mucus, de la un melc la altul.

Diagnosticare acestei parazitoze este destul de greu de făcut considerând tabloul clinic comun cu alte patologii. În general este indicat să suspectăm posibilitatea acestei parazitoze la pisicile care au acces afară și prezintă  tuse , dispnee și tahiacardie, pierdere în greutate și oboseală. Sunt raportate situații în care proprietarii  observă că pisicile elimină larvele prin vomă.

Deparazitările interne regulate pot preveni și controla răspândirea acestei parazitoze. Există soluții spot-on indicate și recomandate pentru tratamentul larvelor L3 și L4, a adulților imaturi și maturi prezenți la pisică. O singură administrate este eficientă, dar deparazitarea trebuie repetată lunar, pentru eliminarea sigură a parazitului. Examenul coproscopic, la 28 de zile după administrare poate confirma dacă pisica mai prezintă paraziți.

Referințe:

Beugnet Frederic, Halos Lenaig, Gillot Jacques, „Textbook of Clinical Parasitology in dogs and cats”, Ed. Grupo Asis Biomedia, 2018.

Mitrea Ioan Liviu, „Bolile parazitare la animale”, Ed. Ceres, 2002.

Traversa Donato, Angela Di Cesare, Cardio-pulmonary parasitic nematodes affecting cats in Europe: unraveling the past, depicting the present, and predicting the future, Italia, 2014.

Imagine https://bit.ly/2PAIk1S