imagealt
Prima tendință, atunci când vorbim despre paraziți la animale de companie, este să vizualizăm insectele și poate să apară starea de dezgust. Paraziții sunt neplăcuți ochiului, însă animalele noastre chiar trebuie sa îi și simtă, ceea ce face ca pentru ele să fie mult mai complicat. Prezența paraziților afectează calitatea vieții animalelor noastre și implicit bunăstarea acestora.De-a lungul timpului au fost propuse multe definiții ale bunăstării animalelor, Duncan și Fraser indică faptul că definițiile existente până în prezent se pot clasifica în funcție de 3 aspecte generale: definițiile care implică  funcțiilor vitale și care se referă la sănătatea fizică; definițiile care implică modul în care animalele simt, bazate pe experiențele subiective ale acestora;  definiții care implică condițiile naturale de viață și subliniază satisfacerea naturii interioare a animalelor, refenindu-se la trăsăturile codate genetic care dictează dezvoltarea, comportamentul și temperamentul unui animal. Noțiunea de „natura interioară a animalelor” a inceput să fi din ce în ce mai studiată și este susținută de exemple precum  transmiterea fricii din generație în generație, la câinii domestici,  sau putem aminti și de predispoziții genetice la anumite patologii, în funcție de rasă. Animalele domestice pot renunța cu ușurină la anumite aspecte ale naturii lor, mai ales dacă nu sunt motivate (ex. se adaptează la a nu avea oportunități sociale), iar în alte situații trăsăturile care fac parte din natura lor nu sunt acceptatea de oameni (agresivitatea). La porcii s-a observat că sunt prezente abilități înnăscute de a se comporta așa cum au făcut-o înainte de a fi domesticiți (în ferme), atunci când mediul exterior permite manifestarea acestor comportamente. La polul opus câinii crescuți în izolare dezvoltă un comportament de „urmărire a cozii”, care pare a fi un răspuns psihologic la inabilitatea de a manifesta nevoie socială înnăscută. De aceea dacă vorbim de satisfacerea standardelor de calitate a vieții în cazul câinilor, trebuie să bifăm satisfacerea nevoii înnăscute de socializare. Plimbările în parc sau în natură sunt momente cu care câinii rezonează foarte bine, însă trebuie să avem în vedere pericolele presiunea infecțioasă parazitară la care aceștia sunt supuși în natură.

În ultimele decenii medicina și sănătatea publică au evoluat considerabil, dacă inițial focusul era îndreptat spre bolile înfecțioase, în ultimii ani cifrele raportate la nivel mondial indică faptul că afecțiunile cronice au câștigat teren. Se mai poate observa că majoritatea afecțiunilor cronice pot fi prevenite printr-o rutină de viață sănătoasă, dar cu toate acestea majoritatea adulților ignoră măsurile preventive de sănătate. Aceeași tendință este oglindită și în medicina veterinară, unde ponderea afecțiunilor cronice este în creștere. Bolile dentare, obezitatea, diabetul zaharat (diabet mellitus), dirofilarioză, infestațiile cu purici și căpușe, problemele de comportament, sunt modificări ale stării de bunăstare, pe care le-am putea preveni. Problemele care stau la baza acestui decalaj în prevenirea bolii,  în medicina veterinară sunt similare cu problemele existente în medicina umană, incluzând dificultățile de identificare și preîntâmpiare a schimbărilor de compotament;  incapacitatea sau lipsa dorinței de a investi într-un plan de prevenție și îngrijire;  scepticismul în ceea ce privește eficiența măsurilor preventive.  Ca părinți de animale, ni se întâmplă de foarte multe ori să nu înțelegem în profunzimea sau fie să nu avem timp pentru a ne ocupa de îngrijirea preventivă a animalelor noastre.

În ciuda scepticismului trebuie să ținem cont că animalele sunt expuse la o presiune infecțioasă parazitară foarte mare datorită stilului de viață pe care îl au. Nevoie de cercetarea și dezvoltare a celor mai eficiente soluții preventive a fost observată de industria farmaceutică veterinară, iar în prezent Veteco dispune de o multitudine de soluții preventive adaptate la nevoile animalului și la stilul de viață pe care îl au proprietarii.

Bunăstarea animalelor și implicit calilitatea vieții acestora nu este doar despre plimbare și mâncare, ci și despre măsurile preventive pe care alegem să le folosim și de modul în care suntem atenți să respectăm natura fiecărui animal.

Referințe:

Nathaniel Spofford, Sandra Lefebvre, Sandra McCune, Lee Niel, „Should the veterinary profesion invest in developing methods to assess quality  of life in healthy dogs and cats”, Journal of the American Veterinary Medical Association, Vol. 243, Nr 7, Octombrie 2013.

Janina Wojciechowska, MScCaroline Hewson, „Quality of life assessment in pet dogs”Journal of the American Veterinary Medical Association, Vol. 226, Nr. 5, Martie 2005.