Când adoptâm sau cumpărăm un câine trebuie să luăm în considerare mai multe aspecte: cât timp și energie suntem dispuși să îi acordăm; avem o securitate financiară care să poată acoperi cheltuieli neprevăzute; cât spațiu avem pentru câine în propria locuință; ne dorim un câine activ cu care să alergăm zilnic sau un câine mai puțin activ care se va mulțumi cu plimbări scurte; avem un medic veterinar care să ne ghideze?
Una dintre problemele neprevăzute, care afectează cel mai adesea puii cu vârste între 6 și 20 de săptămâni, poate fi parvoviroza o boală virală extrem de contagioasă. Parvovirusul canin poate fi întâlnit în aproape orice mediu, dar nu orice câine se infectează.
Cum acționează parvovirusul în corpul câinelui
Odată ce câinele a fost infectat perioada de incubare durează între trei și șapte zile, primele simptome apar după această perioadă. În organismul câinelui virusul începe divizarea, de obicei, prin atacarea amigdalelor sau a ganglionilor limfatici. Odată ajuns în ganglionii limfatici virusul atacă limfocitele (un tip de celulă albă din sânge), timp de una sau două zile, creând numeroase copii virale. În in interiorul limfocitelor virușii sunt la adăpost de sistemul de apărare al gazdei și intră în fluxul sanguin. Limfocitele cu parvovirus sunt în cele din urmă distruse, astfel se instalează limfopenia (reducerea numărului de limfocite). Odată ajuns în fluxul sanguin, virusul țintește celulele care se divid rapid, afectând cel mai tare măduva osoasă și epiteliul intestinului subțire. La câinii foarte mici parvovirusul poate infecta, de asemenea, inima, ceea ce duce la inflamația mușchilor cardiaci.
În măduva osoasă virusul distruge celulele imune tinere și slăbește astfel capacitatea organismului de a se proteja. Devine mai ușor pentru virus să invadeze tractul gastro-intestinal. La nivelul epiteliului intestinal subțire produce degradări ale stratului ce căptușește intestinul, strat ce contibuie la absorbția nutrienților și ce este o barieră împotriva pierderii de lichide și împotriva invaziei bacteriene din intestin în corp. Celulele epiteliale au durată scurtă de viață și sunt înlocuite continuu, de noi celule care se divid rapid cu ajutorul glandelor Lieberkuhn (denumite și cripte ce sunt mici depresiune raspândite pe întreaga suprafață a mucoasei intestinale). Virusul practic invadează aceste cripte unde celulele epiteliale noi se nasc și dezechilibrează capacitatea organismului de a reface suprafața intestinală.
Prin împiedicarea înlocuirii celulelor vechi și a celulelor moarte cu celule noi, virusul lasă suprafața intestinală în imposibilitatea de a absorbi adecvat nutrienții, de a preveni pierderea de lichid în scaun sau de a împiedica bacteriile să se deplaseze din intestin în corp. Rezultatul inițial sunt diareea severă și greața, dar în cele din urmă suprafața intestinală poate deveni atât de deteriorată încât începe să se descompună, iar bacteriile care sunt limitate în mod natural de intestin, încep să pătrundă în pereții intestinali și ajung să intre în fluxul sanguin. Este, astfel provocată pierderea semnificativă de lichide prin diareea severă, cât și infecții răspândite în interiorul corpului. În toată acestă perioada sistemul imunitar a fost deja compromis prin afectarea capacității de a produce globule albe, pentru a combate infecția, cauzată de invazia virală la nivelul măduvei spinale.
Parvoviroza nu este întotdeauna fatală, însă atunci când provoacă moarte cauza este deshidratarea și șocul, împreună cu efectele toxice septice produse de bacteriile intestinale care circulă prin tot fluxul saguin.
Imunizarea activă a câinilor
Parvovirusul este capabil să supraviețuiască foarte mult timp în mediu, fiind rezistent la majoritatea produselor de curățare. Câinii infectați sunt un real focar de infecție, ceea ce face ca zona ce a fost expusă unui câine infectat să fie dificil de dezinfectat. De aceea este foarte important ca animalele infectate să fie izolate de alte animale.
Vaccinarea este extrem de importantă deoarece câinele poate fi expus constant, având în vedere că majoritatea mediilor, inclusiv parcurile, peluzele, chiar și casele , nu sunt curățate cu produse dezinfectante, în mod regulat.
Parvoviroza poate fi prevenită prin vaccinare. Medicul veterinar poate personaliza un program de vaccinare pentru a oferi animalului tău cea mai bună protecție împotriva bolilor.
Referințe:
Wendy Brooks, DVM, DABVP, Parvovirus: How it Happens, Octombrie 2019, VeterinaryPartner.com
https://ebusiness.avma.org/files/productdownloads/LR_COM_ClientBroch_CanineParvo_022416.pdf