Cu toate că poate fi obositor să repetăm constant, dar prevenția râmâne cea mai eficientă metodă de tratament. Dirofilarioza este o afecțiune transmisă prin intermediul țânțarilor. Ciclul de viață al acestui parazit cuprinde două tipuri de gazdă și se realizează între vertebrate (gazda definitivă) și vectorul artropod (țănțarii din familia Culicidae). Există un procent mic de câini ce pot dezvolta sindromul caval, fază acută a Dirofilariozei, care este fatală fără intervenție chirurgicală promptă. Sindromul Caval este o complicație a dirofilariozei care se declanșează atunci când o masă mare de viermi cardiaci migrează și se situează în ventriculul drep, atriul drept și, adesea în vena cavă, blocând parctic această zonă. În anii 1980 interesul științific pentru sindromului caval, a dus la înțelegerea extinsă, deși incompletă, a etiologiei acestei afețiuni.În sindromul caval viermii cardiaci sunt obsevați în zona valvei tricuspe. Viermii se mișcă înainte și înapoi între atriul drept și ventriculul drept, acest lucru putând fi observat pe ecografie. Viermii migrează din arterele pulmonare, habitatul principal al viermilor inimii, spre zona tricuspidiană, unde induc tulburări circulatoii severe și hemoliză intravasculară. În cazurile tipice, debutul brusc al așa-numitului sindrom caval este asociat cu starea de prostrație, anemie, hemoglobinurie, pulsație jugulară și murmur caval. Fără intervenția adecvată a medicului debutul acestui sindrom duce către deces.
Cauza migrării virmilor cardiaci
Câteva studii indică faptul că migrarea viermilor din arterele pulmonare în atriul drept ar putea apărea: în urma șocului produs de moartea viermilor adulți care eliberează un fluid ce produce tromboembolism la nivelul arterelor pulmonare; în urma efectuării anesteziei; după administrarea betablocanților; datorită maturizării viermilor în arterele pulmonare, ce determină formarea unuor antigeni care cauzează patologii microvasculare; datorită îngroșării tuniicii intime arteriale completată de prezența virmilor adulți. Sarcina extrem de grea a viermilor poate restricționa fluxul de sânge la nivelul arterelor pulmonare și poate induce migrația viermilor din arterele pulmonare în atriul drept. Există și cazuri de câini cu sindrom caval, dar care au prezentat un număr mic de viermi cardiaci. De asemenea la acești câini s-au observat trombi proaspeți și viermi cardiaci morți în arterele pulmonare.
La moarte, viermii adulți, eliberează un fluid care produce la nivelul arterelor pulmonare tromboembolism. La majoritatea animalelor cu sindrom caval, s-a observat că acest lucru determină o scăderea a debitulul cardiac și declanșează migrația viermilor adulți.
În studiile recente s-a observat, la unii câini, un număr foarte mic de viermi cardiaci în zona valvei tricuspide și hipertensiune pulmonară severă. Acest tip de manifestare este considerată a fi sindrom caval de tip cronic.
Tulburări în sindromul caval
Viermii localizați în zona valvei tricuspide induc insuficiența tricuspidiană (stenoză și regurgitare) care detemină insuficiența cardiacă dreaptă. Este dovedit faptul că îndepărtarea viermilor cardiaci de la nivelul valvei tricuspide determină dispariția murmurului caval, ameliorarea funcției valvei tricuspide și îmbunătățirea circulației imediat după îndepărtarea viermilor. Câinii cu hipertensiune pulmonară ușoară până la moderată pot dezvoltă semne clinice de insuficiență cardiacă dreaptă cum ar fi ascita, edem subcutanat, disfuncție hepatică și intorelanță la efort. Practic tulburarea circulației în sindromul caval, la câine, este cauzată de insuficiența tricuspidiană și de insuficiența pulmonară.
Tabloul clinic
Patologia dirofilariozei și sirul de evenimente care duc către îmbolnăvire este destul de complex. Câinii infectați pot fi asimptomatici perioade îndelungate de timp sau pot prezenta o varietate de semne clinice precum: pierdere în greutate, intoleranță la efort, tuse, polipnee sau dispnee, hemoptizii (excreție sau tuse cu sânge), insuficiență cardiacă dreaptă. Acest tablou clinic variază și este influențat de relația dintre număr de viermi, patologia vasculară și individualitatea fiziologică a fiecărui câine. Nu este de mirare că este dificil să definim cu exactitate cauza reală a sindromului caval.
Ce rămâne de făcut
Înțelegerea fiziopatologiei sindromului caval este un pas esențial în diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni. Deși sindromul caval nu este o afecțiune frecventă, medicii care dignostichează dirofilarioza trebuie să considere și acest aspect.
Este important să menționăm că majoritatea animalelor diagnosticate cu sindrom caval, în cele mai multe cazuri nu am primit îngrijirea preventivă de care aveau nevoie, iar proprietarii de animale au realizat că acestă afecțiune este costisitoare cu un prognostic nesigur. Chiar și atunci când este ales un tratement, constrângerile financiare pot afecta viață animalelor.
Prevenția este cea mai placută cale de combatere a dirofilariozei și implicit a sindromului caval. De aceea recomandăm tratamentul lunar preventiv, împotriva Dirofilariozei.
Referințe:
Kitagawa H, Ishihara K, Sasaki Y: Jpn J Vet Sci 49: 1081-1086, 1987.
Kitagawa H, Sasaki Y, Ishihara K, Kawakami M: Jpn J Vet Sci 52: 591-599, 1990.
Kitagawa H, Sasaki Y, Ishihara K, Kawakami M: Am J Vet Res 52: 126-132, 1991.
Kitagawa H, Sasaki Y, Ishihara K: Jpn J Vet Sci 48: 517-522, 1986
Kitagawa H, Sasaki Y, Sukigara T, Ishihara K: Jpn J Vet Sci 49: 485-489, 1987
Ninomiya H, Wakao Y. Scanning electron microscopy of vascular corrosion casts and histologic examination of pulmonary microvasculature in dogs with dirofilariosis. Am J Vet Res 2002; 63(11):1538-1544