Puricii la câini
Puricii la câini
Puricii sunt insecte mici, de culoare portocalie până la maro, fără aripi, comprimate lateral, măsurând 3-6 mm lungime, în funcție de specie, sex sau dacă sunt hrăniți sau nu.
Specia Ctenocephalides este cea mai întâlnită la câini.
Ctenocephalides felis, puricele pisicii, poate fi găsit în toată lumea dar preferă regiunile calde.
În cele reci aceștia sunt găsiți cel mai adesea doar la interior. C.felis nu sunt specifici doar unor grupe de animale, ei se pot hrăni pe diferite mamifere (câini, pisici, rozătoare, iepuri, oameni).
Puricii Ctenocephalides canis se găsesc în climatele temperate și reci, în principal în zonele rurale și preferă sângele canidelor sălbatice și domestice.
Puricii adulți sunt singura formă de dezvoltare a puricilor care parazitează animalele, de obicei trăiesc pe o singură gazdă toată viața lor (circa 30 de zile) și foarte rar schimbă gazda. Se hrănesc de circa 4-10 ori pe zi și pot ingera zilnic o cantitate de sânge de 15 ori mai mare decât propria lor greutate.
Femelele depun circa 25 de ouă/ zi timp de 30 de zile (ceea ce însumează circa 500 de ouă pe toată durata vieții lor).
BIOLOGIA ȘI MODUL DE INFESTARE
PE CÂINE
Purice adult
Puricii adulți încep să se hrănească cu sângele animalelor de companie la foarte scurt timp după infestare (între 5 și 40 de minute). Femelele încep să producă și să depună ouă pe gazdă în termen de 36 de ore de la infestare (câteodată chiar după numai 24 de ore).
ÎN MEDIU
Toate stadiile intermediare de dezvoltare ale puricilor trăiesc în mediul înconjurător: în interior (covoare, mochete, culcușul câinelui, podele de lemn, subsol...) și în exterior (de exemplu, în grădină). Animalele sălbatice infestate acționează ca un rezervor, perpetuând infestarea mediului.
Ouă de purici
În blana animalelor nu vom găsi decât purici adulți pentru că ouăle depuse de femelă cad rapid de pe animal în mediul înconjurător.
Larvă de purici
Larvele (stadiile L1, L2, L3) se hrănesc cu materii organice din mediul înconjurător cum sunt fecale de purici, piele și alte resturi organice. Dacă umiditatea este potrivită (deoarece sunt foarte sensibile la uscăciune și lumină) în 7-10 zile evoluează la stadiul de cocon.
Pupe
Pupele se dezvoltă în coconi mătăsoși și lipicioși, care sunt foarte rezistenți în mediul înconjurător și pot supraviețui timp de 6 până la 12 luni. Eclozarea puricilor din coconi poate fi indusă de diverși stimuli, în special de vibrațiile provocate de apropierea gazdei. Puricii tineri se apropie de gazdă și sar pe ea, folosindu-și a treia pereche de picioare dezvoltată special pentru sărituri. Dacă nu reușesc să-și găsească o gazdă, mor în câteva zile.
SEMNE CLINICE
Câinii non alergici: prurit (scărpinat, lins și leziuni de automutilare), anemie în caz de infestație severă (mai frecventă la pui de câine, câini bătrâni sau bolnavi).
Câini alergici: reacție imună la saliva de purici, cunoscută sub numele de Dermatita Alergică la saliva de Purice (DAP).
Simptomatologie DAP:
prurit intens, râni provocate de scărpinarea excesivă, lingere excesivă, căderea părului în principal pe zona lombosacrală și alte manifestări inflamatorii cutanate. Poate apărea o infecție bacteriană.
DIAGNOSTIC
Pe baza unei suspiciuni clinice și/sau a observării puricilor sau a fecalelor de purici pe piele sau în blană.
Fecalele de purici se prezintă sub forma unor granule închise la culoare în formă de "virgulă" (cu o lungime de până la 1 mm când sunt întregi), iar atunci când sunt umezite pe hârtie albă, în jurul "murdăriei de purici" apare o colorație roșiatică datorată regimului alimentar hematofag al puricilor.
Atunci când nivelul de infestare este încă scăzut, proprietarii de animale de companie pot avea dificultăți în a observa puricii de pe câinele lor, deoarece acești paraziți sunt bine ascunși în blană și fug repede dintr-o parte în alta pentru a nu fi prinși.
Câine infestat cu purici, care se scarpină
Dermatită alergică acută pe un câine infestat de purici.
Fecale de purici
Fecale de purici umezite pe o hârtie albă
Puricii pot transmite Dipylidium caninum la câini.
RISC ZOONOTIC
Puricii se pot hrăni și pe oameni.
Dipylidium caninum poate fi transmis la om, în special la copiii mici, prin ingestia accidentală a unui purice infectat.
TRATAMENTUL UNEI INFESTAȚII CU PURICI
- Tratați câinele cu un produs antiparazitar aprobat, timp de cel puțin 3 luni pentru a epuiza rezervorul de stadii intermediare de dezvoltare ale puricilor din mediul înconjurător, care devin purici adulți si pot re-infesta câinele.
- Tratați toate animalele din gospodărie cu antiparazitarele potrivite fiecăruia în parte.
- Curățarea regulată a mediului înconjurător (aspirarea și spălarea așternutului) este importantă pentru a ajuta la reducerea populației de purici aflați în stadii imature de dezvoltare.
- În caz de infestație masivă, aplicați insecticide împotriva puricilor și în mediul în care trăiește animalul.
Principalele insecticide utilizate la câini sunt:
- Isoxazoline (de exemplu, afoxolaner, fluralaner, lotilaner, sarolaner), cu acțiune sistemică (formule cu administrare orală sau spot-on).
- Fenilpirazoli (de exemplu, fipronil), care acționează prin contact (prezentare spot on).
- Selamectina, cu acțiune sistemică (prezentare spot-on)
- Neonicotinoide (de exemplu, imidacloprid, dinotefuran), care acționează prin activitate de contact (formule cu aplicare spot-on).
MĂSURI DE PREVENȚIE
- Tratamente regulate cu produse împotriva puricilor vor controla riscul de infestare. Perioada de administrare depinde de riscul expunerii la purici.
- Produse cu substanțe care inhibă dezvoltarea puricilor din diverse stadii evolutive ( ex. (S)-methoprene, piriproxifen, lufenuron) pot fi utilizate singure sau în combinație cu insecticide, atât în mediul înconjurător cât și în diverse combinații aprobate pentru utilizare la animale de companie.