Puricii Ctenocephalides felis

Puricii sunt insecte mici, de culoare portocalie până la maro, fără aripi, comprimate lateral, măsurând 3-6 mm lungime, în funcție de specie, sex  sau dacă sunt hrăniți sau nu.

pisica

Ctenocephalides felis, "puricele pisicii", se găsește în întreaga lume, dar preferă zonele calde. În zonele reci, întreg ciclul de viață al puricilor se desfășoară în interior. Se hrănesc pe diverse mamifere (de exemplu, câini, pisici, rozătoare, iepuri, oameni) nu doar pe pisici.

Toate pisicile, inclusiv cele care trăiesc tot timpul în interior, pot fi infestate cu purici, dar datorită faptului că pisicile se spală singure, reușesc să limiteze infestația.

Puricii adulți rămân, de obicei, pe gazda lor până la moarte, pe parcursul întregii vieți de aproximativ 30 de zile și rareori se mută de la o gazdă la alta.

Se hrănesc de circa 4-10 ori pe zi și pot ingera zilnic o cantitate de sânge de 15 ori mai mare decât propria lor greutate.

Femelele depun circa 25 de ouă/zi timp de 30 de zile (ceea ce însumează circa 500 de ouă pe toată durata vieții lor).

BIOLOGIA ȘI MODUL DE INFESTARE

PE PISICĂ

PuriceAdult_2

Purice adult

Puricii adulți încep să se hrănească cu sângele animalelor de companie la foarte scurt timp după infestare (între 5 și 40 de minute). Femelele încep să producă și să depună ouă pe gazdă în termen de 36 de ore de la infestare (câteodată chiar după numai 24 de ore)

ÎN MEDIU

Toate stadiile intermediare de dezvoltare ale puricilor trăiesc în mediul înconjurător: în interior (covoare, mochete, culcușul câinelui, podele de lemn, subsol...) și în exterior (de exemplu, în grădină). Animalele sălbatice infestate acționează ca un rezervor, perpetuând infestarea mediului.

Ouadepurici

Ouă de purici

În blana animalelor nu vom găsi decât purici adulți pentru că ouăle depuse de femelă cad rapid de pe animal în mediul înconjurător.

Larvadepurici

Larve de purici

Larvele (stadiile L1, L2, L3) se hrănesc cu materii organice din mediul înconjurător cum sunt fecale de purici, piele și alte resturi organice. Dacă umiditatea este potrivită (deoarece sunt foarte sensibile la uscăciune și lumină) în 7-10 zile evoluează la stadiul de cocon.

pupae_2

Pupe

Pupele se dezvoltă în coconi mătăsoși și lipicioși, care sunt foarte rezistenți în mediul înconjurător și pot supraviețui timp de 6 până la 12 luni.  Eclozarea puricilor din coconi poate fi indusă de diverși stimuli, în special de vibrațiile provocate de apropierea gazdei. Puricii tineri se apropie de gazdă și sar pe ea, folosindu-și a treia pereche de picioare dezvoltată special pentru sărituri. Dacă nu reușesc să-și găsească o gazdă, mor în câteva zile.

SEMNE CLINICE

Pisici non alergice: prurit, toaletare excesivă, anemie în caz de infestație severă (mai frecventă la pui și la pisici bătrâne sau bolnave).

Pisici alergice: au o reacție imună la saliva de purici denumită dermatită alergică la saliva de purici (DAP).

Simptome DAP:  prurit intens, răni provocate de scărpinarea excesivă, lingere excesivă, căderea părului în principal pe zona lombosacrală, dermatită miliară (numeroase papule și cruste pe spate și în jurul gâtului) și alte manifestări inflamatorii cutanate.

Dermatita_miliara

Dermatită miliară

Dermatita_alergica

Dermatită alergică provocată de saliva de purici la pisici

fecalelapurici

Fecale de purici

Fecale-de-purici-umezite

Fecale de purici umezite pe o hârtie albă

DIAGNOSTIC

În baza dovezilor clinice și/sau a observării puricilor sau a fecalelor de purici în blană.

Fecalele de purici se prezintă sub forma unor granule întunecate în formă de "virgulă" (cu o lungime de până la 1 mm când sunt întregi), iar atunci când sunt umezite pe hârtie albă, în jurul "murdăriei de purici" apare o colorație roșiatică datorată regimului alimentar hematofag al puricilor.

Proprietarii de animale de companie pot avea dificultăți în a observa puricii de pe pisica lor, deoarece acești paraziți sunt bine ascunși în blană și fug repede dintr-o parte în alta.

Puricii pot transmite boli către pisici:

  • Dipylidium caninum
  • Bartonella henselae, agentul patogen al bolii zgârieturilor de pisică la om
  • Rickettsia felis, agentul patogen al febrei pătate la om.
RISCUL ZOONOTIC

Puricii se pot hrăni și pe oameni și sunt vectori de transmitere ai Bartonella henselae și Rickettsia felis.

De asemenea, puricii pot transmite Dipylidium caninum la om, în special la copiii mici dacă aceștia ingerează accidental un purice infectat.

MĂSURI DE CONTROL

Isoxazoline (de exemplu, esafoxolaner), fenilpirazol (de exemplu, fipronil), selamectină, neonicotinoide (de exemplu, imidacloprid, dinotefuran), oxadiazină (de exemplu, indoxacarb) și produse cu substanțe care inhibă dezvoltarea  insectelor  aprobate pentru tratamentul și/sau prevenirea infestărilor cu purici la pisici.

TRATAMENTUL UNEI INFESTAȚII  CU PURICI
  • Tratați pisica cu un produs antiparazitar aprobat, timp de cel puțin 3 luni pentru a epuiza rezervorul de stadii intermediare de dezvoltare ale puricilor, din mediul înconjurător. Substanțele care inhibă dezvoltarea stadiilor intermediare nu ucid puricii adulț
  • Tratați toate animalele din gospodărie cu un antiparazitar aprobat pentru ele.
  • Curățarea regulată a mediului înconjurător (aspirarea și spălarea așternutului) este importantă pentru a ajuta la reducerea populației de purici aflați în stadii imature de dezvoltare.
  • În caz de infestație masivă, aplicați insecticide împotriva puricilor și în mediul în care trăiește animalul.
PREVENȚIE

Se recomandă implementarea unui program de prevenție a infestărilor cu puricilor la orice pisică, deoarece majoritatea sunt potențial infestate și pot infesta apoi mediul înconjurător cu purici aflați în forme imature de dezvoltare.